And time stopped moving.

Listening to: Mumford & Sons - Thistle and Weeds


I know you have felt much more love than you've shown.

Timpul trece prea repede peste mine si schimbarile astea nu-mi aduc nimic bun. Mereu am urat schimbarea, noutatile ma sperie si ma fac sa ma ascund in mine.
Ma apuca uneori nostalgia vremurilor trecute si singurul lucru pe care pot sa-l fac atunci e sa privesc pozele peste care s-au asternut ani intregi. M-am intrebat intotdeauna de ce omul nu ramane la fel, de ce nu e constant, de ce isi tot schimba caracterul mai des ca niste sosete, cand totul ar fi mult mai simplu cand am stii la ce sa ne asteptam de la ceilalti. Si chiar daca il vad pe cel de langa mine ca cel mai interesant tip ce care l-am cunoscut vreodata, ce se ascunde in el? Din punctul asta de vedere am crescut cu lacrimi si sange o paranoia pe care am pierdut-o din control.
Ma intorc mereu la amintiri, nu pot de niciun fel sa privesc viitorul in fata si tot ce fac e sa exist. Si ceea ce e dureros e ca nu sunt singura. Doar cand merg pe strada si privesc oamenii, in ochii unora vad tristetea unei tari intregi.
Exista totusi un lucru bun in tot intunericul asta, si anume: invat sa nu mai simt - poate decat ce e frumos si merita sa intre in sufletul meu.

I begged you to hear me, there's more than flesh and bones...

PS: pentru ca azi e ziua ta, o sa-ti dedic un post mai tarziu. Pana atunci, stii ca esti printre putinele pe care chiar le iubesc.