Dreams are bleeding from all the lies coming true.




Listening to: JMSN - Runaway
Ne asezam la o masa in fata Starbucks-ului si imi aprind o tigara. Imi bate vantul prin haine si pe piele si ma simt bine aici, privind bulevardul si urmarind oamenii care-mi trec prin fata. Nu stiu ce sa spun, timpul a trecut prea repede pentru amandoi si invalmaseala e prea densa. Fumez, beau din cafeaua asta cu nume ciudat si il ascult vorbind.
 Imi poveseste de liceu, de parinti, imi spune ca a fost acceptat la toate universitatile din Anglia la care a aplicat, dar ca intr-o seara a dat reject la toate si s-a culcat. Vrea sa plece in alta parte si-mi spune ca o sa ma ia la el in vizita, ca apoi sa fac masterul in aceeasi tara. Imi spune ca in vara o sa colinde Viena, ca invitatia pentru mine inca e deschisa si ca as face bine sa vin. Radem amandoi cand ne amintim cum ne-am cunoscut, cum ii spunea colegei lui ca-s o ciudata si-o nebuna si cum mie mi-a placut ce credea despre mine. Apoi facem haz de proful de mate, care intreba elevii daca nu cumva li se umple inima de bucurie cand rezolva un exercitiu.
Tigarile parca se fumeaza singure, vantul bate tot mai tare si se lasa o racoare puternica. Am pe mine doar un maieu si un sacou, dar nu m-as duce inauntru si nici nu as pleca acasa. Mama crede ca sunt la facultate.
El ma intreaba ce mai fac, iar eu ii spun ca nu stiu. Imi gasesc cu greu cuvintele, incerc sa transpun in vorbe tot ce ma roade, dar nu reusesc asa cum as fi vrut. Tot ce spun pare fara sentiment, ca si cum as lua totul ca atare. Dar eu nu fac asta si ii spun ca nu ma mai intereseaza nimic, ca nu ma descurc cu facultatea, ca nu mai simt de niciun fel, ca nu imi mai pasa. Ii mai spun ca nu ma mai iubesc, dar ca tot sunt egoista, ca nu ma mai multumeste ceea ce am, ca nu am deloc liniste, ca as vrea sa dorm si sa stau tot timpul, ca as vrea sa scap, ca nu stiu cum sa ies din starea asta care nu imi aduce niciun bine.
El imi spune ca asa am fost mereu, dar ca abia acum mi-am dat seama.

Sabb.

I wanna leave with you, so we can build a perfect garden.





Listening to: VAST - Desert Garden




Februarie

Barul e intunecat si compania mea e una dintre cele mai proaste. Rad fals si fac orice ca sa-mi urmez interesul, caci in ultima vreme am dezvoltat un caracter jegos si un dezinteres aproape absolut fata de ceea ce ma inconjoara. Doamne, asa de mult as vrea sa ajung acasa si sa ma trantesc goala in patul meu, sa dorm pana maine la apus.
Inghit berea ca si cum numai ea ma mai face fericita in momentele astea absurde. Vocea insotitorului meu incearca sa ajunga la mine cu subiecte inutile si absolut neinteresante, iar eu ma prefac uimita de pateticul vietii lui. Cum pot unii oameni sa fie atat de seci, atat de goi de orice urma de inteligenta si personalitate? Incerc sa gasesc raspunsul la propria-mi intrebare, dar glasul lui nu ma lasa sa gandesc. Ah, urasc balbaiala, urasc oamenii fara de caracter, urasc sa-mi faca cineva pe plac tot timpul, urasc barbatii care se vor dominati de femei. In seara asta urasc multe, dar zambesc in continuare. Si aproape ca imi vine sa renunt la fatada asta de fata fericita, cand te vad in fata mea. Simt, chiar simt cum respiratia mi se opreste pentru o fractiune de secunda, dar nu esti aici pentru mine. Il saluti pe companionul meu, iar la mine doar te uiti. La fel fac si eu, te privesc si imi alearga prin fata ochilor totii anii in care ai fost, mai mult sau mai putin, al meu. Nu mai e nimic la fel. Ma saluti, te salut. Schimbam doua propozitii banale, iti observ chipul si reactiile si imi iau adio. Imi iau ramas-bun fara sa stii, aleg sa te uit, sa te gonesc prin cateva cuvinte de complezenta. Tu habar nu ai. Ai venit doar sa ne saluti si te muti la masa din fata noastra. Habar nu ai.

Martie

Picaturi de liniste, asta am acum. Din ce in ce mai multe, din ce in ce mai mari. Dezinteresul meu inca nu a disparut, dar cand ma simt atat de bine, mai conteaza prin ce fel am ajuns aici? Rad ca un copil cand vad ce frumos se transforma iarna in primavara, nu mai urasc, nu mai regret... Si nu prea stiu cum sa explic sentimentul. Stiu doar ca mi-am dat seama de rostul ultimilor ani, ca am gasit un motiv sa ma bucur din nou ca ma trezesc dimineata si ca acum zambesc atunci cand imi amintesc tot ce s-a intamplat pana acum.
Optimismul nu ma caracterizeaza, pe cand lejeritatea da, insa o sa ma bucur de amandoua. In spiritul schimbarii mele psihice, ma duc sa fumez o tigara.


Sabb.