And time stopped moving.

Iar sunt blocata intr-una din diminetile in care somnul nu mai vine si nu vreau sa ajung iar la artificii care sa mi-l induca. Trebuie sa stau treaza pana ametesc, pana durerea imi cuprinde capul si mintea, pana nu mi pot sa gandesc, ochii sa-mi joace feste iar camera sa se invarta cu tot cu mine. Abia atunci pot sa dorm cu adevarat.
E racoare in camera asta, nu sunt acasa si patul asta mi-e strain, dar e cald si confortabil. Asteptand simptomele unei oboseli crunte, mintea mea se misca in reluare si totul in jurul meu e calm. Pana si eu sunt pasnica, sunt netulburata. Tot ce simt in mine e linistea imperturbabila a unei dimineti reciclate si-as vrea sa raman asa, placida si neutra. Caut pe Youtube Chopin, "Nocturna in Do diez minor" si ascult sunetele divine ale pianului. Nu cred ca am mai auzit vreodata ceva mai frumos ca Nocturna. Iar in liniste, notele par mai sublime ca oricand, e o beatitudine de sentimente partitura lui Chopin.
Nu mai scriu nimic. O sa ascult Nocturna pana adorm.