Find me a place with salt on the road.









Listening to: Jason Isbell and the 400 Unit - Go It Alone




Am in minte imaginea tipic americana a unui apus de soare pe un drum prafuit din Nevada. Si am gasit si poza perfecta. Ascult Jason Isbell si ma gandesc la Sons of Anarchy, barbatii astia nebuni care-si calaresc motoarele intr-un peisaj atat de incredibil. As vrea o casuta micuta langa un drum ca asta. Cat de frumos ar fi sa privesti un apus atat de extravagant in fiecare seara? Ma gandesc ca mi-ar fi de ajuns asa ceva. Sa stau pe veranda, cu o tigara si o bere langa mine si sa privesc apusul asta.




Sabb.

"She was the best damn woman that I ever seen."











Listening to: Jason Reeves - Photographs and Memories




Credeam ca o sa fie ciudat. Credeam ca nu o sa mai stiu cum sa ma port cu tine, ca timpul si tarile noastre diferite si-au pus amprenta asupra noastra si ca am capatat o oarecare diferenta intre noi. Dar n-a fost asa. Dintre atatia cati au trecut prin viata si bratele mele, se pare ca esti singurul care n-a uitat ce am fost candva.
Si zambeam prosteste cand iti aminteai cate ceva din trecutul nostru, iar cand s-a auzit Shook me all night long am ras impreuna, fiindca ne-am amintit cum mi-ai dedicat melodia asta cu ani in urma...
Ma bucur ca nu te-ai transformat in ceva ce nu esti. Racoarea britanica in care te avanti in fiecare zi nu ti-a schimbat firea, nu ti-a schimbat rasul si nu te-a indepartat de locul din care ai plecat. Inca ma mai privesti altfel decat pe celelalte care s-au perindat prin viata ta si asta ma linisteste.
Si inca nu imi vine sa cred tot calmul asta dintre noi, ca au trecut ani de cand tipete si lacrimi ne umpleau zilele. As fi vrut sa te strang in brate mai tare si mai mult cand ai plecat, caci obisnuinta tot nu a disparut.
Se pare ca, pana la urma, chiar am ramas prieteni, la fel de frumosi si linistiti ca inainte de furtuni.


Sabb.


PS: tot ieri am aflat cea mai buna veste vreodata. Sunt fericita ca s-au asezat lucrurile si acum pot sa dorm linistita...

Cheers, darlin'




-    
         Listening to: White Lies - Bad Love


     

       - Ce-ai vrea sa-ti spun acum?

Muzica din bar se aude prea incet si berea mea e prea goala. Imi vine sa rad cand te aud punand intrebarea asta plina de atata stupiditate si indiferenta. As vrea sa-mi spui tot. As vrea sa nu mai existe zidul asta atat de inalt intre noi. As vrea sa-ti asterni macar o singura oara privirea pe chipul meu si sa realizezi ca sunt mai putin perfecta si mai mult umana.


- Vreau sa-mi spui daca ma iubesti sau nu. Dupa atatia ani de zile, ma iubesti sau nu?
- Suntem prieteni, normal ca tin la tine.


Pentru o secunda, o secunda nenorocita, am crezut ca-ti voi sparge sticla in cap, ca-ti voi vedea sangele impreunandu-se cu berea pe fata socata. Insa rasul meu hilar a astupat orice dorinta de razbunare. Te privesc tragand linistit un fum din tigara si calmul tau indestructibil imi zgarie sufletul. Aproape ca pot sa simt cum se deschid ranile. Lasitatea ta de a-ti recunoaste sentimentele e mai mult decat pot suporta si-as vrea sa plec, nu-ti mai suport ochii goi si vocea simpla, insa trupul mi-e inlantuit de scaunul asta si raman, caci acasa nu ma asteapta nimeni si altundeva nu am unde ma duce. Si totusi, in toata negura asta adanca in care m-ai scufundat, stiu ca nu sunt singura, stiu ca ai vrea sa-mi spui ceva. Incerc sa citesc ceva in privirea seaca pe care mi-o arunci, vreau sa-ti citesc gandurile si sa te dezleg de lanturile cu care esti incatusat, vreau sa arunc apa inghetata pe trupul tau mincinos.

- Nu la genul asta de iubire ma refer, egoistule.
- Ce-ai vrea sa stii? Ce-ai vrea sa auzi?
- Inceteaza sa repeti tot timpul aceleasi vorbe murdare si folosite. Nu te mai purta de parca ai fi o caseta stricata.
- Bine. Chiar daca as simti ceva pentru tine, acum nu mai conteaza. Acum sunt cu ea. Vrei sa las totul balta si sa ma arunc in bratele tale?

Esti atat de amuzant, al dracului de penibil cu intrebarile astea ale tale. In ce mod stupid poate compara mintea ta atatia ani cu patru zile? Cum ti-a vorbit, cum te-a atins, cum ti-a soptit mai mult si mai frumos decat mine? O umbra deasa mi se aseaza pe gene si pentru o clipa realizez sfarsitul. Pot sa-i simt prifunzimea blestemata si aud cum ma striga inapoi, cum ma atinge cu degetele lui lichide si ma stropeste. Insa eu vreau sa stiu, eu nu vreau sa mai adorm singura in intuneric fara sa aflu tot, nu vreau sa mai ascult de nevoia ta bolnava de a darui iubire si a lua-o inapoi intr-o secunda.

- Spune-mi, ce stii despre ea? Ce are ea si iti doresti atat de mult?
- Are voce blanda. Rade mult si e mai calma decat oricine.
- Atat?
- E de ajuns.

E de ajuns fiindca tu crezi ca ea e tot ce eu nu sunt. Si n-ai avea vreodata curajul sa recunosti, dar eclipsez pe oricine, in orice ipostaza a mea, imi place sa respir aerul tuturor si sa-l fac al meu, sa sorb cuvinte si sa mi le impun, sa plang atunci cand as vrea sa tip, iar tie ti-a fost prea teama ca nu te poti descurca cu o personalitate atat de autodistructiva si salbatica precum a mea. Ii pronunti numele si ti-ai dori sa mai poti gasi ceva special la acea fiinta anosta care-ti merge alaturi de-acum pe drum, care te tine de mana si te imbratiseaza noaptea in locul meu, dar efortul tau e in zadar. Atata secatuire in tine n-am mai vazut, atata inconstienta a mintii si a sufletului nu mi-a fost dat sa observ la tine in anii pe care i-am pierdut impreuna. Stiu ca tot ce faci acum e razbunare, ca imi platesti pentru daruirea mea altcuiva fara sa iti spun, ca am indraznit sa sper la o alta iubire fara sa-ti cer voie, dar as vrea sa incetezi cu jocul asta mizer si depasit. Ai facut destule, gluma asta deja s-a ingrosat si poti sa revii din nou la mine, tu cel adevarat, in toata esenta ta morbida, fara pretentii ieftine si triviale.
Dar tu ridici slicla de bere de parca ai astepta sa-ti cinstesc noua viata, sa-ti sarbatoresc fericirea in care ai de gand sa te adancesti alaturi de o fiinta fara de calitati si fara monstruozitatile mele cotidiene, fara complicatiile mele inerente si fara sufletul aproape gol, inafara de sentimentul pacatos pentru tine. Noroc! Pentru fiecare vorba seaca, pentru fiecare minciuna absurda, pentru fiecare an pe care il mai am de asteptat pana sa simt din nou, pentru noptile in care ma voi gandi ca am fost femeia pe care te-ai temut cel mai mult s-o iubesti.

   

Te sper trecand, venin spunand.

Listening to: Coma - Un semn

Ceva ce-am scris prin toamna.



Apus renascut

Fumul dansează graţios prin toată camera. E un schimb neîncetat între un vals melancolic şi un tango pasionant, cu nuanţe mirifice de nostalgie. Se înalţă către tavan şi nu pot să nu mă întreb dacă el mă priveşte în timp ce analizez fiecare fir de fum.

 A apărut de nicăieri. A apărut după ani întregi, ani în care trupul mi-a fost mistuit de foc şi sufletul mi-a fost îngheţat de cea mai aprigă şi înverşunată ură. A răsărit din neant chiar când eram pe cale să accept, într-un sfârşit, că fiecare mare dragoste are un final nenorocit. Aproape acceptasem că dragostea pe care i-o purtam mi-a sfâşiat esenţa şi a călcat în picioare tot ce eram.
 Atunci a apărut el, de nicăieri şi de oriunde.

 Privesc adolescentul transformat în bărbat şi sunt absorbită de sublimul fiinţei sale. Marele meu iubit e creat cu o desăvârşire şi un sublim care mă seacă de orice frumos pe care îl deţin. Lângă el, banalitatea mă înconjoară şi îmi pătrunde în vene, scoţând la iveală imperfecţiuni catastrofale. Boala îmi roade trupul şi sufletul încetul cu încetul, dar diferenţele dintre noi mă omoară mai rapid, mai crud, mai violent.
 Văd cum stă în dormitorul meu şi analizează fiecare colţ. Sprânceana stângă i se ridică într-o grimasă, pe care însă încearcă să o ascundă. Camera asta dezbrăcată, secauita, pustie pare atât de însufleţită atunci când el e aici!
 Se ridică de pe pat, lăsând urma trupului său pe cearceafurile simple. Păşeşte încet, priveşte îndelung cele câteva piese de mobilier şi le atinge pe rând, greoi şi trist. Ocoleşte camera şi se întoarce lângă pat, atingându-i fiecare centimetru. Braţele lui, atât de minunate, plâng. Poate îşi dă seama cât am iubit în acel pat, câţi bărbaţi am distrus şi câte nopţi au sângerat cu pasiunea mea neîmpăcată, nepotolită. Chipul i se strânge sub o ploaie de lacrimi şi nu ar vrea să plângă. Însă el nu ştie cât am plâns eu când am îmbrăţişat cu îndârjire străini, când în mintea şi trupul meu era săpat doar numele lui. Un singur nume în sute de nopţi de amor trist.

 Bărbatul acesta, cu perfecţiunea lui care îmi fură tot aerul şi toată fiinţa, cu zâmbetul care poate să distrugă sau să croiască vieţi, plânge pentru mine. Plânge pentru anii pierduţi, pentru nopţile pe care le-am închis în vulgarul efemer din pricina unei iubiri apuse, plânge pentru fiecare sărut şi îmbrăţişare irosite. Plânge pentru trecutul neiertător, prezentul incert şi viitorul violent. Plânge pentru întunericul care mă aşteaptă să îi cad în braţe, pentru focul care mă va mistui pentru eternitate.
 Îi prin mâna în degetele mele şi îi privesc adânc ochii înlăcrimaţi, scumpii lui ochi albaştri, care mi-au umplut viaţa de seninul lor şi care mi-au apărut în mii de vise. Buzele lui, care au fost ale mele într-un trecut îndepărtat, tremură. Îşi aţinteşte ochii asupra mea şi îmi spune din priviri să îl iert, nu a vrut să mă părăsească, nu a vrut să aducă moartea atât de aproape, nu a vrut să mă rănească.
 - Moartea nu e decât un schimb, dragul meu. Schimb viaţa asta plină de păcate cu una nouă. Poate va fi bună, poate că nu. Însă am obosit, am inima frântă, sunt toată un eşec, m-ai rănit şi viaţa mea s-a făcut pulbere. Un mare om a spus odată: te iubesc şi te voi iubi toată viaţa, iar dacă şi după moarte oamenii se iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna.


Sabb.

I don't regret a single day.



Listening to: Jim Sturgess - Girl

E atat de tarziu incat as putea sa imi spun singura "buna dimineata". As putea sa imi fac un cappucino, sa-mi aprind tigara si sa-mi deschid cartea. Sau as putea sa dorm si sa-mi incep adevarata dimineata undeva pe la pranz. Dar noptile tarzii sunt cele care nu ma lasa sa dorm. Nu pot sa fac altceva decat sa gandesc, sa retraiesc, sa (re)zambesc, sa reinnoiesc cioburi sparte si carpe murdare de ani intregi.
Cineva mi-a spus acum mult timp ca traiesc in trecut. Nu pot sa neg asta. Dar timpul e atat de relativ! Trecutul inseamna si minutul care tocmai a zburat. Atunci, unde e logica afirmatiei care mi-a fost facuta? Da, traiesc in trecut. Eu si inca 7 miliarde de oameni.

Revenind. Ma gandesc uneori in ce fel ar fi fost viata daca al nostru creier n-ar fi putut avea decat o memorie de durata limitata. Astazi sunt cu tine, astazi te iubesc sau te urasc, astazi mi-ai salvat viata, dar peste un timp totul va disparea. Un blanc total in locul unor amintiri. Sau poate doar o vaga idee ca acolo a existat ceva, cineva care a insemnat ceva. Noaptea asta e prea dimineata ca sa pot gandi mai mult de atat, dar mi-ar fi placut sa stiu cum ar fi fost. Atata tot.

In alta ordine de idei, trec printr-o schimbare stranie. Nu stiu cum sa-mi explic, dar se simte al naibii de placut.  Sentimentul acela de familiaritate, de comoditate, de obisnuinta survenita rapid e incredibil. Relaxant de-a dreptul pentru mintea mea suprasaturata de informatii inutile si detalii pe care mai bine le-as face sul si le-as indesa in fundul cuiva. Insa extraordinarul este ca, de data asta, nici instinctul de a complica totul, nici egocentrismul meu de proportii monstruoase nu au iesit la iveala. Inca pot sa mai cladesc ceva care sa semene cu visele mele. Si nici principiul “ You’re a foreign body in my world and foreign bodies get rejected” nu se mai aplica.


Sabb.


 PS: Habar nu aveam ca Jim Sturgess canta, inafara de faptul ca e actor. Stiam eu ca nu imi place degeaba. Nici macar un minut din vocea lui suna perfect. ( Melodia originala e de la The Beatles )


Is there anybody going to listen to my story
All about the girl who came to stay?
She's the kind of girl you want so much
It makes you sorry;
Still, you don't regret a single day...



Why is the bedroom so cold?





Listening to: Joy Division - Love Will Tear Us Apart

Imi place iarna. Imi place frigul care imi ingheata mintea, imi place ca e mai greu sa gandesc cand mi-e tot trupul inghetat. Pielea miroase mai frumos in gerul lui decembrie.
Imi place ninsoarea, fiindca nu ma mai simt atat de singura; e ca si cum toti fulgii care zboara se unesc intr-o imbratisare pe care mi-o ofera mie. O imbratisare rece, dar in acelasi timp calda. Imi place sa-mi ridic fata spre cer si sa primesc atingerile lor inghetate.
Iarna simt ca sunt acasa. Iarna e mai usor sa fiu eu. Iarna iubesc mai mult si sunt iubita mai mult. Iarna sunt mai anonima decat in restul anului, dar in sensul bun. Intr-o mare de oameni care nu mai simt, eu nu am nevoie decat de frig ca sa fiu eu insami. N-am nevoie decat de o minte inghetata.
Iarna, intunericul nu mai pare atat de profund si nici monstrii de sub pat nu mai ies.

Sabb.

Addicted to a certain kind of sadness.




Listening to: Gotye - Somebody That I Used To Know

Un playlist vechi de ani de zile, alta iarna si aceleasi amintiri vii, pictate in alb si negru. Abia imi amintesc vreo culoare in zilele apuse din acea iarna. Abia mai zaresc ceva prin praful care s-a lasat peste acele momente sigure,  cand stiam tot ce gandeai si stiai tot ce gandesc. Da, imi amintesc tot. Stiu ca aveam un pachet de Pall Mall si o bricheta verde, ca se auzea in surdina o melodie pe care o stiam de undeva, iar tu l-ai intrebat pe barman cum se numeste, ca eram racita si nu ma lasai sa beau bere, ca mi-ai fumat toate tigarile. Stiu ca era un viscol ingrozitor afara, dar ca am iesit si am mers prin frig si zapada 30 de minute si ca am asteptat masina tot atat doar ca sa te vad. Stiu ca aveai fulgi de zapada in par si ca purtai geaca aia frumoasa, ca iti tremurau mainile si ca zambeai cand incepeam sa fredonez melodii. Stiu ca am ramas la tine.
Imi amintesc tot, dar nu mai inseamna mare lucru pentru mine. E o alta iarna, dar amintirile incep sa se piarda in ceata. Ai amortit inauntrul meu si nu mai simt nimic din ce simteam inainte.
Asa ca iti multumesc pentru tot. A fost un ultim omagiu pentru tot ce ai facut sau nu ai facut pentru mine.



Sabb.