You crying, tragic waste of skin.
Listening to: Placebo – Song To Say Goodbye
Te-am vazut vineri. Intrai in acelasi bar in care te-am vazut pe 1 decembrie. Si ma intrebam ce dracului cauti acolo... Nu ma pot ascunde de tine nicaieri? Nu mai am niciun loc numai al meu?
In joia de 1 decembrie nici macar nu te-am privit, desi erai la masa de langa mine. Ma privea fiinta anosta cu care iti imparti patul destul si pentru tine. Si in alte timpuri as fi stat ore intregi sa-mi imaginez mainile ei pe trupul tau, parfumul tau in parul ei si mainile tale atingandu-i fata in timp ce o sarutai, asa cum iti placea inainte...
Dar vineri... totul a fost sec. Te-am vazut si mi-am intors privirea. Te-am renegat. Intr-o singura secunda te-am impins de pe tronul in care te asezasem de atatia ani. De ce n-am facut asta mai devreme? De ce nu ti-am observat inferioritatea, de ce te-am urcat pe un piedestal unde nu merita sa fii?
Esti diform acum in mintea mea. Iar libertatea pe care o simt acum e mai dulce decat orice sentiment. Probabil ca nu o sa mai reusesc sa scriu, ca o sa-mi las toate nuvelele deoparte, caci cine e fericit nu cunoaste arta. Dar e un pret pe care l-as plati chiar si in avans. Intelegi ce vreau sa spun? Acum nu ma mai ingradeste nimic, azi-noapte am avut un vis atat de frumos, spre deosebire de cosmarurile pe care le am de cand te stiu si simt ca pot sa fac orice. Si o sa fac orice, in sfarsit.
Sabb.
3 comentarii:
Pai ar fi bine sa faci orice, in sfarsit :)
Ma bucur ca ai reusit sa treci peste si ca nu-ti mai pasa de nimic, Sabi :)
Nu pot sa spun ca nu imi mai pasa de nimic. Dar ce era important, acum nu mai este :)
Trimiteți un comentariu