Forcing laughter, faking smiles.




Listening to: Nightwish - While Your Lips Are Still Red


Imi dau seama ca tot ce am trait a fost oarecum in van, ca nu mai conteaza ce am facut sau obtinut. Timpul trece peste noi si ne uita. Ne abandoneaza intr-un con de umbra si mie imi revine sarcina morbida de a incerca sa-mi amintesc in culori tot ce am trait, tot ce am fost impreuna.
Si ma surprind linistita cand realizez ca, incet, incet, pierd printre degete chipul tau, ca tot ce imi amintesc sunt doar niste clipe ratacite, niste vorbe spuse pe moment, poate fara nicio relevanta sau sentiment aparte.  Simt cum te uit din ce in ce mai repede si nu-mi doresc decat sa ramai in amintirea mea asa cum te stiu eu, nu asa cum esti in realitate.
Pana la urma, trecutul nu are frana. La un moment dat, tot ce va ramane din tine va fi un chip nedefinit pe care, oricat as incerca, nu voi reusi sa il pictez in mintea mea asa cum e cu adevarat. Poate ca asta e cursul vietii: sa iubesti cu toata fiinta ta, sa te daruiesti pana la durere, sa pierzi totul intr-un absolut intunecat si s-o iei de la capat, pana cand oboseala unei inimi frante de-atatea ori te opreste langa o singura inima.
Iar eu... eu raman in fiecare zi aceeasi inima care inca mai bate, sperand sa-si gaseasca, intr-o zi, linistea.


Sabb.

2 comentarii:

Diana spunea...

si-o sa o gasesti.. asta-ti pot promite! :)

Anonim spunea...

De cand n-am mai ascultat melodia aia!
Nico, stii ca logic will break our hearts. Asa ca go with the wave.
<3

Trimiteți un comentariu