And time stopped moving.

Listening to: 10 Years - Proud Of You


Azi-noapte te-am visat. Avusesei un accident de masina si eu te vizitasem la spital, atunci cand ea nu era. Probabil ca trecuse ceva timp, fiindca desi erai slab, mult mai slab decat te stiu si palid, incepeai sa te recuperezi. Cand te-am vazut, iti sprijineai trupul in carje si nu te-as fi recunoscut daca nu mi-ai fi luat mana in a ta si ai fi strans-o. Iti recunosc mainile dintr-o mie. Mi-ai strans mana ca si cum ai fi vrut sa-mi spui ca esti mult mai bine daca sunt si eu langa tine.
M-am trezit din somn asudata, amortita si cu o ameteala insuportabila.Visele astea ma obosesc. Nu vreau sa ma intreb daca esti bine, daca esti multumit de ceea ce tu singur ti-ai daruit, nu vreau sa mai pun capul pe perna stiind ca te voi visa.
Ma ameteste lupta asta dintre vis si realitate, unde in vis ai intotdeauna nevoie de mine, ma strigi si ma cauti, iar in realitate nici macar nu ne mai vorbim, nu ne mai atingem deloc.
Si imi dau seama ca nu ai disparut din mine, dar tot ce exista in inima si in mintea mea sunt parti din ce erai tu in trecut. Nu mai iubesc nimic la tine acum si nu te mai vreau. Nu imi mai e rusine ca am pierdut, ca te-am pierdut de-atatea ori. Fiindca mintea mea te respinge, trupul meu te respinge, numai inima sta agatata de trecut. Si stiu ca, daca te-ai intoarce la mine... ti-as spune sa te duci la ea.