Te sper trecand, venin spunand.

Listening to: Coma - Un semn

Ceva ce-am scris prin toamna.



Apus renascut

Fumul dansează graţios prin toată camera. E un schimb neîncetat între un vals melancolic şi un tango pasionant, cu nuanţe mirifice de nostalgie. Se înalţă către tavan şi nu pot să nu mă întreb dacă el mă priveşte în timp ce analizez fiecare fir de fum.

 A apărut de nicăieri. A apărut după ani întregi, ani în care trupul mi-a fost mistuit de foc şi sufletul mi-a fost îngheţat de cea mai aprigă şi înverşunată ură. A răsărit din neant chiar când eram pe cale să accept, într-un sfârşit, că fiecare mare dragoste are un final nenorocit. Aproape acceptasem că dragostea pe care i-o purtam mi-a sfâşiat esenţa şi a călcat în picioare tot ce eram.
 Atunci a apărut el, de nicăieri şi de oriunde.

 Privesc adolescentul transformat în bărbat şi sunt absorbită de sublimul fiinţei sale. Marele meu iubit e creat cu o desăvârşire şi un sublim care mă seacă de orice frumos pe care îl deţin. Lângă el, banalitatea mă înconjoară şi îmi pătrunde în vene, scoţând la iveală imperfecţiuni catastrofale. Boala îmi roade trupul şi sufletul încetul cu încetul, dar diferenţele dintre noi mă omoară mai rapid, mai crud, mai violent.
 Văd cum stă în dormitorul meu şi analizează fiecare colţ. Sprânceana stângă i se ridică într-o grimasă, pe care însă încearcă să o ascundă. Camera asta dezbrăcată, secauita, pustie pare atât de însufleţită atunci când el e aici!
 Se ridică de pe pat, lăsând urma trupului său pe cearceafurile simple. Păşeşte încet, priveşte îndelung cele câteva piese de mobilier şi le atinge pe rând, greoi şi trist. Ocoleşte camera şi se întoarce lângă pat, atingându-i fiecare centimetru. Braţele lui, atât de minunate, plâng. Poate îşi dă seama cât am iubit în acel pat, câţi bărbaţi am distrus şi câte nopţi au sângerat cu pasiunea mea neîmpăcată, nepotolită. Chipul i se strânge sub o ploaie de lacrimi şi nu ar vrea să plângă. Însă el nu ştie cât am plâns eu când am îmbrăţişat cu îndârjire străini, când în mintea şi trupul meu era săpat doar numele lui. Un singur nume în sute de nopţi de amor trist.

 Bărbatul acesta, cu perfecţiunea lui care îmi fură tot aerul şi toată fiinţa, cu zâmbetul care poate să distrugă sau să croiască vieţi, plânge pentru mine. Plânge pentru anii pierduţi, pentru nopţile pe care le-am închis în vulgarul efemer din pricina unei iubiri apuse, plânge pentru fiecare sărut şi îmbrăţişare irosite. Plânge pentru trecutul neiertător, prezentul incert şi viitorul violent. Plânge pentru întunericul care mă aşteaptă să îi cad în braţe, pentru focul care mă va mistui pentru eternitate.
 Îi prin mâna în degetele mele şi îi privesc adânc ochii înlăcrimaţi, scumpii lui ochi albaştri, care mi-au umplut viaţa de seninul lor şi care mi-au apărut în mii de vise. Buzele lui, care au fost ale mele într-un trecut îndepărtat, tremură. Îşi aţinteşte ochii asupra mea şi îmi spune din priviri să îl iert, nu a vrut să mă părăsească, nu a vrut să aducă moartea atât de aproape, nu a vrut să mă rănească.
 - Moartea nu e decât un schimb, dragul meu. Schimb viaţa asta plină de păcate cu una nouă. Poate va fi bună, poate că nu. Însă am obosit, am inima frântă, sunt toată un eşec, m-ai rănit şi viaţa mea s-a făcut pulbere. Un mare om a spus odată: te iubesc şi te voi iubi toată viaţa, iar dacă şi după moarte oamenii se iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna.


Sabb.

5 comentarii:

Alina P. spunea...

M-a atras titlul tau - ador melodia aia! <3

Intotdeauna mi-a placut cum ai scris - ai talent, asta e clar! Imi place cum ai descris toata atmosfera: camera, sentimentele si portretul lui si toata suferinta ei.
Citatul de la final mi se pare superb.

Felicitari, Sabi! :* (eu tot Sabi iti zic, desi te semnezi altfel:)))

Sabb. spunea...

Geo, iti multumesc foarte mult, mereu ai cate o vorba buna despre prozele mele>:D<

Alina P. spunea...

Pai asta merita - o vorba buna! :))

Ghinda spunea...

Handi,deci pe bune asta chiar e cea mai marfa postare a ta. si fara sa glumesc:))...chiar tu ai scris-o?

geniala:X

Sabb. spunea...

Da handi, chiar eu am scris-o. Dar nu ti-am dat sa citesti nimic si tocmai de asta esti asa uimita :) Totusi, mai am multe.

Trimiteți un comentariu