Cheers, darlin'
-
Listening to: White Lies - Bad Love
- Ce-ai vrea sa-ti spun acum?
Muzica din bar se aude prea incet si berea mea e prea goala. Imi vine sa rad cand te aud punand intrebarea asta plina de atata stupiditate si indiferenta. As vrea sa-mi spui tot. As vrea sa nu mai existe zidul asta atat de inalt intre noi. As vrea sa-ti asterni macar o singura oara privirea pe chipul meu si sa realizezi ca sunt mai putin perfecta si mai mult umana.
- Vreau sa-mi spui daca ma iubesti sau nu. Dupa atatia ani de zile, ma iubesti sau nu?
- Suntem prieteni, normal ca tin la tine.
Pentru o secunda, o secunda nenorocita, am crezut ca-ti voi sparge sticla in cap, ca-ti voi vedea sangele impreunandu-se cu berea pe fata socata. Insa rasul meu hilar a astupat orice dorinta de razbunare. Te privesc tragand linistit un fum din tigara si calmul tau indestructibil imi zgarie sufletul. Aproape ca pot sa simt cum se deschid ranile. Lasitatea ta de a-ti recunoaste sentimentele e mai mult decat pot suporta si-as vrea sa plec, nu-ti mai suport ochii goi si vocea simpla, insa trupul mi-e inlantuit de scaunul asta si raman, caci acasa nu ma asteapta nimeni si altundeva nu am unde ma duce. Si totusi, in toata negura asta adanca in care m-ai scufundat, stiu ca nu sunt singura, stiu ca ai vrea sa-mi spui ceva. Incerc sa citesc ceva in privirea seaca pe care mi-o arunci, vreau sa-ti citesc gandurile si sa te dezleg de lanturile cu care esti incatusat, vreau sa arunc apa inghetata pe trupul tau mincinos.
- Nu la genul asta de iubire ma refer, egoistule.
- Ce-ai vrea sa stii? Ce-ai vrea sa auzi?
- Inceteaza sa repeti tot timpul aceleasi vorbe murdare si folosite. Nu te mai purta de parca ai fi o caseta stricata.
- Bine. Chiar daca as simti ceva pentru tine, acum nu mai conteaza. Acum sunt cu ea. Vrei sa las totul balta si sa ma arunc in bratele tale?
Esti atat de amuzant, al dracului de penibil cu intrebarile astea ale tale. In ce mod stupid poate compara mintea ta atatia ani cu patru zile? Cum ti-a vorbit, cum te-a atins, cum ti-a soptit mai mult si mai frumos decat mine? O umbra deasa mi se aseaza pe gene si pentru o clipa realizez sfarsitul. Pot sa-i simt prifunzimea blestemata si aud cum ma striga inapoi, cum ma atinge cu degetele lui lichide si ma stropeste. Insa eu vreau sa stiu, eu nu vreau sa mai adorm singura in intuneric fara sa aflu tot, nu vreau sa mai ascult de nevoia ta bolnava de a darui iubire si a lua-o inapoi intr-o secunda.
- Spune-mi, ce stii despre ea? Ce are ea si iti doresti atat de mult?
- Are voce blanda. Rade mult si e mai calma decat oricine.
- Atat?
- E de ajuns.
E de ajuns fiindca tu crezi ca ea e tot ce eu nu sunt. Si n-ai avea vreodata curajul sa recunosti, dar eclipsez pe oricine, in orice ipostaza a mea, imi place sa respir aerul tuturor si sa-l fac al meu, sa sorb cuvinte si sa mi le impun, sa plang atunci cand as vrea sa tip, iar tie ti-a fost prea teama ca nu te poti descurca cu o personalitate atat de autodistructiva si salbatica precum a mea. Ii pronunti numele si ti-ai dori sa mai poti gasi ceva special la acea fiinta anosta care-ti merge alaturi de-acum pe drum, care te tine de mana si te imbratiseaza noaptea in locul meu, dar efortul tau e in zadar. Atata secatuire in tine n-am mai vazut, atata inconstienta a mintii si a sufletului nu mi-a fost dat sa observ la tine in anii pe care i-am pierdut impreuna. Stiu ca tot ce faci acum e razbunare, ca imi platesti pentru daruirea mea altcuiva fara sa iti spun, ca am indraznit sa sper la o alta iubire fara sa-ti cer voie, dar as vrea sa incetezi cu jocul asta mizer si depasit. Ai facut destule, gluma asta deja s-a ingrosat si poti sa revii din nou la mine, tu cel adevarat, in toata esenta ta morbida, fara pretentii ieftine si triviale.
Dar tu ridici slicla de bere de parca ai astepta sa-ti cinstesc noua viata, sa-ti sarbatoresc fericirea in care ai de gand sa te adancesti alaturi de o fiinta fara de calitati si fara monstruozitatile mele cotidiene, fara complicatiile mele inerente si fara sufletul aproape gol, inafara de sentimentul pacatos pentru tine. Noroc! Pentru fiecare vorba seaca, pentru fiecare minciuna absurda, pentru fiecare an pe care il mai am de asteptat pana sa simt din nou, pentru noptile in care ma voi gandi ca am fost femeia pe care te-ai temut cel mai mult s-o iubesti.
Muzica din bar se aude prea incet si berea mea e prea goala. Imi vine sa rad cand te aud punand intrebarea asta plina de atata stupiditate si indiferenta. As vrea sa-mi spui tot. As vrea sa nu mai existe zidul asta atat de inalt intre noi. As vrea sa-ti asterni macar o singura oara privirea pe chipul meu si sa realizezi ca sunt mai putin perfecta si mai mult umana.
- Vreau sa-mi spui daca ma iubesti sau nu. Dupa atatia ani de zile, ma iubesti sau nu?
- Suntem prieteni, normal ca tin la tine.
Pentru o secunda, o secunda nenorocita, am crezut ca-ti voi sparge sticla in cap, ca-ti voi vedea sangele impreunandu-se cu berea pe fata socata. Insa rasul meu hilar a astupat orice dorinta de razbunare. Te privesc tragand linistit un fum din tigara si calmul tau indestructibil imi zgarie sufletul. Aproape ca pot sa simt cum se deschid ranile. Lasitatea ta de a-ti recunoaste sentimentele e mai mult decat pot suporta si-as vrea sa plec, nu-ti mai suport ochii goi si vocea simpla, insa trupul mi-e inlantuit de scaunul asta si raman, caci acasa nu ma asteapta nimeni si altundeva nu am unde ma duce. Si totusi, in toata negura asta adanca in care m-ai scufundat, stiu ca nu sunt singura, stiu ca ai vrea sa-mi spui ceva. Incerc sa citesc ceva in privirea seaca pe care mi-o arunci, vreau sa-ti citesc gandurile si sa te dezleg de lanturile cu care esti incatusat, vreau sa arunc apa inghetata pe trupul tau mincinos.
- Nu la genul asta de iubire ma refer, egoistule.
- Ce-ai vrea sa stii? Ce-ai vrea sa auzi?
- Inceteaza sa repeti tot timpul aceleasi vorbe murdare si folosite. Nu te mai purta de parca ai fi o caseta stricata.
- Bine. Chiar daca as simti ceva pentru tine, acum nu mai conteaza. Acum sunt cu ea. Vrei sa las totul balta si sa ma arunc in bratele tale?
Esti atat de amuzant, al dracului de penibil cu intrebarile astea ale tale. In ce mod stupid poate compara mintea ta atatia ani cu patru zile? Cum ti-a vorbit, cum te-a atins, cum ti-a soptit mai mult si mai frumos decat mine? O umbra deasa mi se aseaza pe gene si pentru o clipa realizez sfarsitul. Pot sa-i simt prifunzimea blestemata si aud cum ma striga inapoi, cum ma atinge cu degetele lui lichide si ma stropeste. Insa eu vreau sa stiu, eu nu vreau sa mai adorm singura in intuneric fara sa aflu tot, nu vreau sa mai ascult de nevoia ta bolnava de a darui iubire si a lua-o inapoi intr-o secunda.
- Spune-mi, ce stii despre ea? Ce are ea si iti doresti atat de mult?
- Are voce blanda. Rade mult si e mai calma decat oricine.
- Atat?
- E de ajuns.
E de ajuns fiindca tu crezi ca ea e tot ce eu nu sunt. Si n-ai avea vreodata curajul sa recunosti, dar eclipsez pe oricine, in orice ipostaza a mea, imi place sa respir aerul tuturor si sa-l fac al meu, sa sorb cuvinte si sa mi le impun, sa plang atunci cand as vrea sa tip, iar tie ti-a fost prea teama ca nu te poti descurca cu o personalitate atat de autodistructiva si salbatica precum a mea. Ii pronunti numele si ti-ai dori sa mai poti gasi ceva special la acea fiinta anosta care-ti merge alaturi de-acum pe drum, care te tine de mana si te imbratiseaza noaptea in locul meu, dar efortul tau e in zadar. Atata secatuire in tine n-am mai vazut, atata inconstienta a mintii si a sufletului nu mi-a fost dat sa observ la tine in anii pe care i-am pierdut impreuna. Stiu ca tot ce faci acum e razbunare, ca imi platesti pentru daruirea mea altcuiva fara sa iti spun, ca am indraznit sa sper la o alta iubire fara sa-ti cer voie, dar as vrea sa incetezi cu jocul asta mizer si depasit. Ai facut destule, gluma asta deja s-a ingrosat si poti sa revii din nou la mine, tu cel adevarat, in toata esenta ta morbida, fara pretentii ieftine si triviale.
Dar tu ridici slicla de bere de parca ai astepta sa-ti cinstesc noua viata, sa-ti sarbatoresc fericirea in care ai de gand sa te adancesti alaturi de o fiinta fara de calitati si fara monstruozitatile mele cotidiene, fara complicatiile mele inerente si fara sufletul aproape gol, inafara de sentimentul pacatos pentru tine. Noroc! Pentru fiecare vorba seaca, pentru fiecare minciuna absurda, pentru fiecare an pe care il mai am de asteptat pana sa simt din nou, pentru noptile in care ma voi gandi ca am fost femeia pe care te-ai temut cel mai mult s-o iubesti.
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu