And time stopped moving.

Credeam ca o sa fie ciudat. Credeam ca nu o sa mai stiu cum sa ma port cu tine, ca timpul si tarile noastre diferite si-au pus amprenta asupra noastra si ca am capatat o oarecare diferenta intre noi. Dar n-a fost asa. Dintre atatia cati au trecut prin viata si bratele mele, se pare ca esti singurul care n-a uitat ce am fost candva.
Si zambeam prosteste cand iti aminteai cate ceva din trecutul nostru, iar cand s-a auzit Shook me all night long am ras impreuna, fiindca ne-am amintit cum mi-ai dedicat melodia asta cu ani in urma...
Ma bucur ca nu te-ai transformat in ceva ce nu esti. Racoarea britanica in care te avanti in fiecare zi nu ti-a schimbat firea, nu ti-a schimbat rasul si nu te-a indepartat de locul din care ai plecat. Inca ma mai privesti altfel decat pe celelalte care s-au perindat prin viata ta si asta ma linisteste.
Si inca nu imi vine sa cred tot calmul asta dintre noi, ca au trecut ani de cand tipete si lacrimi ne umpleau zilele. As fi vrut sa te strang in brate mai tare si mai mult cand ai plecat, caci obisnuinta tot nu a disparut.
Se pare ca, pana la urma, chiar am ramas prieteni, la fel de frumosi si linistiti ca inainte de furtuni.