And time stopped moving.

Februarie

Barul e intunecat si compania mea e una dintre cele mai proaste. Rad fals si fac orice ca sa-mi urmez interesul, caci in ultima vreme am dezvoltat un caracter jegos si un dezinteres aproape absolut fata de ceea ce ma inconjoara. Doamne, asa de mult as vrea sa ajung acasa si sa ma trantesc goala in patul meu, sa dorm pana maine la apus.
Inghit berea ca si cum numai ea ma mai face fericita in momentele astea absurde. Vocea insotitorului meu incearca sa ajunga la mine cu subiecte inutile si absolut neinteresante, iar eu ma prefac uimita de pateticul vietii lui. Cum pot unii oameni sa fie atat de seci, atat de goi de orice urma de inteligenta si personalitate? Incerc sa gasesc raspunsul la propria-mi intrebare, dar glasul lui nu ma lasa sa gandesc. Ah, urasc balbaiala, urasc oamenii fara de caracter, urasc sa-mi faca cineva pe plac tot timpul, urasc barbatii care se vor dominati de femei. In seara asta urasc multe, dar zambesc in continuare. Si aproape ca imi vine sa renunt la fatada asta de fata fericita, cand te vad in fata mea. Simt, chiar simt cum respiratia mi se opreste pentru o fractiune de secunda, dar nu esti aici pentru mine. Il saluti pe companionul meu, iar la mine doar te uiti. La fel fac si eu, te privesc si imi alearga prin fata ochilor totii anii in care ai fost, mai mult sau mai putin, al meu. Nu mai e nimic la fel. Ma saluti, te salut. Schimbam doua propozitii banale, iti observ chipul si reactiile si imi iau adio. Imi iau ramas-bun fara sa stii, aleg sa te uit, sa te gonesc prin cateva cuvinte de complezenta. Tu habar nu ai. Ai venit doar sa ne saluti si te muti la masa din fata noastra. Habar nu ai.

Martie

Picaturi de liniste, asta am acum. Din ce in ce mai multe, din ce in ce mai mari. Dezinteresul meu inca nu a disparut, dar cand ma simt atat de bine, mai conteaza prin ce fel am ajuns aici? Rad ca un copil cand vad ce frumos se transforma iarna in primavara, nu mai urasc, nu mai regret... Si nu prea stiu cum sa explic sentimentul. Stiu doar ca mi-am dat seama de rostul ultimilor ani, ca am gasit un motiv sa ma bucur din nou ca ma trezesc dimineata si ca acum zambesc atunci cand imi amintesc tot ce s-a intamplat pana acum.
Optimismul nu ma caracterizeaza, pe cand lejeritatea da, insa o sa ma bucur de amandoua. In spiritul schimbarii mele psihice, ma duc sa fumez o tigara.