And time stopped moving.

Ma gasesc privind adormita in golul din inima mea, batatorind pasii apasati ai picioarelor tale hotarate, sufland in ceea ce a fost candva focul tau. Ai existat in mine, de asta nu am nicio indoiala, caci urmele tale sunt adanci si mai nervoase decat ale oricarui altuia vreodata. dar momentele se sterg, ceata ma cuprinde si ma simt trasa intr-un abis de intuneric, unde chipul tau nu imi mai e lumina. Si-mi simt genunchii aruncati furios pe un pamant instabil, iar eu ajung din nou asa um am fost de cand te-am cunoscut, in pozitia implorarii cele mai pure.
Nu-mi gasesc puterea sa ma ridic, trupul mi-e ostenit si mintea-mi zboara intr-o incercare de a scapa de intuneric. Si-atunci te zaresc, un vis in alt vis, si nu ma mai prefac. Suntem noi, intinsi pe iarba rece in fata lacului, unde inima-mi bubuie cand imi ating piciorul de al tau si sufletul imi plange de fericire. Apa e intunecata in mijlocul notpii, dar negrul ei nu ma sperie, caci mana ta imi spune ca temerile mele dispar cand te gasesc. " As sta toata noaptea aici, cu tine", imi spui, iar apoi scoti telefonul si imortalizezi momentul. Lumina puternica a blitz-ului te dezintegreaza ca pe o stafie, insa eu raman singura in fata peisajului acum sumbru, simtind tacerea pamantie a tuturor ce se tarasc in intuneric.

Stralucirea orbitoare a zilei ma trezeste si realizez ca nu a fost decat un vis. Cu o vaga reticenta, ma ridic din pat si pasesc spre calculator, unde raman privind la poza noastra, zambind intr-o oarecare noapte, la malul unui oarecare lac.